Încotro?

Ne prostim. Degradăm. Respingem. Dăm cu piciorul. Scuipăm. Refuzăm. Băgăm. Fugim. Eschivăm. Lovim. Jignim. Înşelăm. Dezamăgim. Minţim. Punem piedici. Batjocorim. Uităm. Irităm. Plagiem. Limităm. Abuzăm. Provocăm.

Savurăm?

Continuăm?

Deschide ochii!

…

Cît de parşivă e dezamăgirea.

“about loosing your mind”

Ţin minte cum stăteam cu veri în cameră la bunica şi ascultam cîntecu acesta (doar că în altă variantă) şi eu o rugam să-i pună replay…iar şi iar

variantă acoustic…Jared Leto…

p.s you’re killin’ me

leapşă

ăăă….interesant “joc pe blog”
preluat de la Danyel, voi răspunde şi eu la aceste întrebări (cu toate k e destul de greu de ales doar cîte 4).
Aşadar…

Patru filme care mi-au plăcut :
I am Sam
Eternal Sunshine of the Spotless Mind
He’s Just not That Into You
Wristcutters: A Love Story

Patru cărţi care mi-au plăcut :
Alchimistul
Seria “Twilight Saga”
Veronika se hotaraste sa moară
Insuportabila uşurătate a fiinţei

Patru locuri unde am dormit :
Patucu meu
Patu lu varmea
Intr-o bucătarie
Pe plaja

Patru locuri în care aş vrea să merg :
Bangladesh
New York (Central Park)
O insula (aproape) pustie
Padurea din Forks (nu plagiez:-“)

Patru lucruri care se află momentan pe biroul meu :
Lumînare “parfumată”
Cană cu ceai de lămîie
Telefonul
Rexona

Patru profesori preferaţi :
Profesoara de română
Profa de engleză
Fosta profă de engleză
Profu de fizică

Persoană cărei pasez leapşa: hlizîta me :wub: (udi)

Îl iubesc/invidiez

Am un motan,
pe care îl iubesc nespus de mult,
dar, pe care, în acelaşi timp, îl invidiez pentru că este mult mai bun decît mine.
Îl invidiez pentru că poate fi extrem de sincer cu cei din jur.
Îl invidiez pentru că nu-şi bate capu de ce gandesc alţii.
Îl invidiez pentru că ştie mult mai bine decît mine cum să se descurce şi să supravieţuiască în această lume.
Îl invidiez pentru că lui nu îi este ruşine.
Îl invidiez pentru că el nu are responsabilităţi.
Îl invidiez pentru că comportamentul lui nu este judecat de nimeni, mereu i se poate găsi o scuză.
Îl invidiez pentru că el nu trăieşte într-o lume materială.
Îi invidiez lejeritatea de a fi.
Îl invidiez pentru că lumea nu are aşteprări de la el.
Îi invidiez independenţa.
Îl invidiez pentru că lumea lui este lipsită de criterii şi parametri.

Îl iubesc pentru că îmi deschide ochii asupra lumii în care „trăim”
şi nu numai…

Plîngi!

Plîngi?
Stai!
Nu te grăbi să-ţi ştergi lacrimile!
Plîngi!
Gîndeşte-te la ca te supără şi plîngi mai mult!
Eşti cu ochii în lacrimi?
Încearcă acum să priveşti imprejur!
E altfel?
Îţi este frică sau ţi se pare amuzant?
Simţi că nu mai ai lacrimi pentru a plînge?
Foarte bine, spalăte pe faţă.
Cum te simţi acum?
Vrei să rîzi?
Te simţi mai uşoară?
Ţi se pare un fleac motivul din cauza căruia ai plîns?
Acum bucură-te de moment! (nu de alta, da nu ştii cît durează)

Gînduri

De unde apăreţi cînd nimeni nu va cheamă?

Cum naibii vă inmulţiţi atît de rapid k reuşiţi să ne inundaţi?

De ce anume voi ne hotarîţi vieţiele?

De ce vă contraziceţi ducîndu-ne pe noi in eroare şi împingîndu-ne spre acţiuni fatale?

Voi aveţi sfîrşit?

Cum scăpăm de voi? Sau cel puţin ce să facem pentru a merita o minivacanţă?

Gîndiţi şi voi?

Toţi avem de plătit

Ea era în una din cele trei camere.În cea de-a doua era prietena ei Mădălina, iar în ultima şi cea mai aproape de uşa de intrare erau alţi patru prieteni ai ei care veniseră la acea minipetrecere. Stătea întinsă pe pat şi privea în gol. Se gandea la rostul existenţei sale. O enerva faptu că îi veneau astfel de ganduri tocmai acum. Auzise o împuşcătură, apoi un stringăt de fată şi apoi încă trei focuri ce urmaseră la o distanţă extrem de scurtă de timp. A crezut că are halucinaţii, dar a hotărît totuşi să verifice. A deschis uşa încet şi a văzut pe cineva căzut jos, sîngerînd. Nu a putut vedea cine era, însă a reuşit să vadă faţa ucigaşului, cînd acesta brusc apăru nu departe de ea. A închis uşa şi şocată de ce văzu şi de situaţia in care se afla, se duse intr-un colţ de cameră, se aşeză jos, îşi lipi barba de genunchi şi se clatină înainte şi înapoi neputîndu-şi stăpîni lacrimile. Ucigaşul reuşi să înţeleagă că mai era cineva în acea casă. După cinci minute se deschise uşa de la camera în care se afla ea şi intră Mădălina, împinsă de cineva, care mai apoi apăru. Această figură îi era cunoscută, era ucigaşul. O mie de gînduri îi veni in cap în acel moment. Acele ganduri în loc să provoace, ele au alungat neliniştea. Îi era interesant ce se poate întimpla acum. Credea că înnebunise, dar nu se temea de sfîrşit. Vocea bărbatului le ordănă să meagă spre ieşire. Le-a lăsat să se incalţe şi a strigat să iasă mai repede afară. Le prevenise că orice incercare de a evada sau orice strigăt le poate costa mult, foarte mult. Cît coborau toţi trei pe scări, Ea l-a întrebat de ce nu le omoară. El le privi cu un zîmbet diabolic şi dădu un răspuns ce o readuse în starea corespunzătoare situaţiei, ce o făcu să tremure de frică. “Eu nu am avut nevoie doar de cadavre, am avut nevoie de voi, de “martori””. Apoi deschizînd uşa blocului în faţa căruia era o maşină neagra, le privi înspăimîntător si continuă: “Iar martorii au altă soartă”.

Let it snow

Bucuraţi-vă de frumosul care vă înconjoară, că oricum nu durează mult

şi nu vă mai plîngeţi atîta.

notiţe/citate

• “Dacă Dumnezeu există, [..]El pricepe fără doar şi poate că există o limită a capacităţii de înţelegere omeneşti. A creat El însuşi confuzia asta, în care există mizerie, nedreptate, lăcomie, singurătate. Intenţia lui a fost pesemne optimă, dar rezultatele sunt nule, dacă Dumnezeu există, El va fi generos cu creaturile care doresc să părăsească mai degrabă Pămîntul şi s-ar putea chiar să-şi ceară scuze pentru că ne-a obligat să ne facem veacul pe-aici.”
• Fii ca un izvor care se revarsă, iar nu ca un bazin plin mereu de aceeaşi apă.
• În afara unor cazuri patologice grave, oamenii înnebunesc atunci când vor să scape de rutină.
• Ce este adevăratul Eu? E ceea ce eşti dumneata, nu ceea ce fac ceilalţi din dumneata.

Paulo Coelho “Veronika se hotărăşte să moară”

Şi dacă tot vb despre Coelho:

“Tot ceea ce se întâmplă o dată poate să nu se mai întâmple niciodată, dar tot ceea ce se întâmplă de două ori se va întâmpla cu siguranţă şi a treia oară. ” (Alchimistul)